Ciprian Ciocan
Alerg pentru: Educație pentru sănătate în mediul rural
Ciprian Ciocan
Alerg pentru: Educație pentru sănătate în mediul rural
Fug cu banii. Sau cel puțin asta îmi propun. Mai precis cu banii voștri, dacă-mi permiteți. Și să vă zic de ce.
Acum vre-un an stateam la coadă pentru o cafea și un prieten se oferă să mi-o plătească. Avea o curiozitate sinceră: oare am fugit cu banii și acum călătoresc prin locuri exotice și fac poze cu peisaje de povești? Că așa umblă vorba prin burg, în înaltele cercuri politice. Și adevărul e că atunci nu eram pregătit să recunosc, dar da, vreau să fug cu banii voștri, iară.
Peisajele care se întind cât vezi cu ochiul, cu dealuri prea verde crud, cu flori prea de toate culorile pământului, cu munți albi până-n mai, cu un râu leneș ce se așează la picioarele lor, sunt toate adevărate. Sunt din cel mai exotic nume de pe Pâmânt, cu cel mai poetic nume, Glâmboaca. Asta-i locul unde stau o bună parte din rădăcinile mele și acolo aș vrea să fugă și banii voștri anul acesta.
Asociația Timp și Suflet din Avrig e o mână de oameni energici coordonați de Cătălina, care mișcă munții aia albi prin toată zona asta din Țara Oltului, e un ONG foarte hands-on, care lucrează direct cu beneficiarii și ajută mai multe categorii de oameni aflați în nevoie. Anul acesta asociația va desfășura cursuri de educație sanitară și prim ajutor în Glâmboaca și Bradu și mă bucur tare mult să pot da o mână de ajutor. Ce pot să zic? Pot să alerg în sfârșit pentru un ONG care face treabă în Glâmboaca. E tare maratonul ăsta sau ce?
Anul trecut mi-am ucis plămânii la Semi, fiind gras și ne-antrenat. Anul asta, voi schimba lucrurile radical: voi fi gras și aproape-antrenat și ca să vedeți că nu-mi plac lucrurile simple, am ales să-mi omor plămânii la cursa lungă de maraton.
Alerg deci pentru prima dată tot traseul de 42km de la Sibiu, cel mai frumos și în același timp cel mai dificil maraton de șosea din România, despre care am vorbit atâția ani la mii de oameni. N-o sa fie o zi ușoară, va fi cu durere și emoție și bucurie și sfârcuri însângerate.
Așa că sprijiniți-mă cu o donație ca să-mi fie Poplaca mai ușoară și sfârcurile răzbunate. Banii vor fugi la Glâmboaca pentru o comunitate mai sănătoasă.
PS: și o poză contemporană cu mine la vârsta înțelepciunii, săptămâna trecută